Agramat, anagramat si diferenta dintre ele

Care este difereața dintre agramat și anagramat?

Daca ai vrut sa-l faci pe domnul primar “Marean” anagramat pentru că face greșeli majore de limbă (scriere si vorbire) atunci este foarte probabil ca tu sa fi exemplul perfect care ilustrează proverbul acela “paiul din ochiul celuilalt și bârna din ochiul tau…”

Anagramat este cel care face cuvinte încrucișate.

ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. — Din anagramă. 

Agramat este persoana care face greseli majore de scriere și vorbire

AGRAMÁT, -Ă, agramați, -te, adj.s. m. și f. 1. Adj.s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă; p. ext. ignorant, incult. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de gramatică și de ortografie. — Din lat. agrammatos. 

Diferența dintre emigrant si imigrant

V-ați întrebat vreodata care este diferentă dintre emigrant si imigrant?

Diferența este ca imigrant este persoana care a ajuns în țara de destinație adică noi aici l-am primit pe Ahmed ca imigrant.

Emigrant sunt eu când voi pleca în alta țara definitiv și voi ajunge acolo ca imigrant pentru localnici dar emigrant pentru tara mea.

EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante]. 

IMIGRÁNT imigranți m. Persoană care imigrează (sau a imigrat recent). [Sil. -mi-grant] /<fr. immigrant, lat. immigrans, ~ntis

Daca am gresit corectați-ma :).

Multumesc.

Virgula, bat-o vina

Când nimic nu este mai important decât virgula…

Era în copilărie – probabil în primii anii de școală – pe înserat – că numai atunci ajungea tata acasă și-mi putea spune poveștile ce mă făceau să râd cu lacrimi și pe care, mai târziu, le repetam cu o mândrie de nedescris oricui era dispus să asculte – când am aflat pentru prima oară de importanța virgulei.

Prea multe veri și ierni, s-au scurs de-atunci, dar chiar și-acum îmi amintesc cum vocea tatei îmi spunea: „Să se ierte nu se poate să se condamne la moarte…”. Și cum apoi, observându-mi nedumirirea  – nu vedeam ce treabă are o condamnare la moarte cu lecția de gramatică – mi-a explicat cum virgula, mititica de ea, ținea în mâinile sale invizibile, soarta unui om. În funcție de unde era ea așezată, „Să se ierte nu se poate[,] să se condamne la moarte…” sau „Să se ierte[,] nu se poate să se condamne la moarte…”, eroul poveștii era fie condamnat, fie salvat.

 Așa și în textul de mai jos, care a fost propus unui grup de 25 bărbați și 25 femei, în cadrul unui experiment sociologic. Chiar dacă rezultatul nu este tot la fel de crucial, virgula, sau mai exact poziția acesteia în propoziție, face toată diferența…

 „Dacă bărbatul ar ști realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe.

 Voi unde ați poziționa virgula?!