Diferența dintre emigrant si imigrant

Written by Website Admin on . Posted in cum se scrie corect, limba romana, Ortografia Limbii Romane, se scrie

V-ați întrebat vreodata care este diferentă dintre emigrant si imigrant?

Diferența este ca imigrant este persoana care a ajuns în țara de destinație adică noi aici l-am primit pe Ahmed ca imigrant.

Emigrant sunt eu când voi pleca în alta țara definitiv și voi ajunge acolo ca imigrant pentru localnici dar emigrant pentru tara mea.

EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante]. 

IMIGRÁNT imigranți m. Persoană care imigrează (sau a imigrat recent). [Sil. -mi-grant] /<fr. immigrant, lat. immigrans, ~ntis

Daca am gresit corectați-ma :).

Multumesc.

Virgula, bat-o vina

Written by Website Admin on . Posted in virgula

Când nimic nu este mai important decât virgula…

Era în copilărie – probabil în primii anii de școală – pe înserat – că numai atunci ajungea tata acasă și-mi putea spune poveștile ce mă făceau să râd cu lacrimi și pe care, mai târziu, le repetam cu o mândrie de nedescris oricui era dispus să asculte – când am aflat pentru prima oară de importanța virgulei.

Prea multe veri și ierni, s-au scurs de-atunci, dar chiar și-acum îmi amintesc cum vocea tatei îmi spunea: „Să se ierte nu se poate să se condamne la moarte…”. Și cum apoi, observându-mi nedumirirea  – nu vedeam ce treabă are o condamnare la moarte cu lecția de gramatică – mi-a explicat cum virgula, mititica de ea, ținea în mâinile sale invizibile, soarta unui om. În funcție de unde era ea așezată, „Să se ierte nu se poate[,] să se condamne la moarte…” sau „Să se ierte[,] nu se poate să se condamne la moarte…”, eroul poveștii era fie condamnat, fie salvat.

 Așa și în textul de mai jos, care a fost propus unui grup de 25 bărbați și 25 femei, în cadrul unui experiment sociologic. Chiar dacă rezultatul nu este tot la fel de crucial, virgula, sau mai exact poziția acesteia în propoziție, face toată diferența…

 „Dacă bărbatul ar ști realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe.

 Voi unde ați poziționa virgula?!

Deci, să nu exagerăm

Written by Website Admin on . Posted in Ortografia Limbii Romane

Deci, să nu exagerăm în folosirea cuvântului “deci”

„Deci” era anul de grație 2001 când l-am cunoscut pe domnul A. (nu dau nume, să nu iasă vorbe), profesorul meu de Fizică. Interesant om, n-am ce zice, și un excelent pedagog, dar avea un defect: folosea cuvântul „deci” la fiecare a doua sau a treia propoziție.

deci¹ conj. (exprimă un raport conclusiv) prin urmare, așa dar, în consecință: el a hotărât deci primejdie luminatului duce. SAD. [De² + aici].

- conform „Dicționarului universal ilustrat al limbii române”, vol.3 (clopoțel – doinitor)

„Deci”, a fost amuzant o perioadă, mai ales când pe ultimele pagini ale caietului de fizică mâzgăleam câte un x pentru fiecare „deci” folosit, iar la sfârșitul orei făceam calculul, dar după un timp a devenit agasant și obositor, mai ales când paginile cu x-uri au început să depășească paginile cu notițe luate la clasă.

De atunci am întâlnit multe persoane cu acest tic verbal – chiar și eu, trebuie să recunosc, l-am folosit o perioadă exagerat de des – dar la nivelul domnului A. nu s-a ridicat nimeni.

„Deci”, morala poveștii, haideți să nu exagerăm cu „deci”…

„Fortuit” vs. „Forțat”

Written by Website Admin on . Posted in Ortografia Limbii Romane

„Fortuit” vs. „Forțat”

 Zilele trecute, petrecând câteva ore într-o bodegă (local, mic, unde se consumă gustări și băuturi alcoolice – conform „Dicționarului universal ilustrat al limbii române”, vol. 2) de la marginea Bucureștiului,  am asistat, fără să vreau – cum se știe, după câteva pahare volumul conversațiilor tinde să crească – la o discuție în cadrul căreia un ins îi explica, cu un patos pe care numai aburii alcoolului îl conferă, altuia cum cuvintele „fortuit” și „forțat” sunt în esență sinonime.

O greșeală des, mult prea des, întâlnită și nu doar după câteva beri. Dar să nu criticăm când putem explica:

fortuit, -ți, fortuită, -e a. (livr.) venit pe neașteptate; neprevăzut, întâmplător: această solidaritate de aspecte nu e fortuită. BL. [Din fr. fortuit, lat. fortuitus].

- conform „Dicționarului universal ilustrat al limbii române”, vol.4 (doiniță – gofrare)

în timp ce…

forțat, -ți, forțată, -e a. 1. făcut sau impus prin forță: majoritatea deținuților n-au fost totuși eliberați, ci transferați pe alte șantiere de muncă forțată. GHEȚIE; aterizarea forțată, aterizare impusă de împrejurări; 2. silit, nenatural, nefiresc: să nu facă deduceri pripite și forțate. EM.; râs forțat; 3. realizat printr-o acțiune violentă, printr-un efort: trecerea forțată prin mlaștină; marș forțat, v. marș; 4. deschis cu forța: ușă forțată. [V. forța].

- conform „Dicționarului universal ilustrat al limbii române”, vol.4 (doiniță – gofrare)