Defrisarea masiva a padurilor din Romaniei

Si autoritatile in masura nu fac nimic...

Accentul

Accentul din Limba Româna

Accentul reprezinta pronunțare mai intensă, mai  accentuata sau pe un ton mai înalt etc. a unei silabe sau litere din alfabet dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic

Accentul ortografia.ro

Semnul exclamarii mare

Accentul nu are un loc fix, în sensul că locul lui nu este determinat cu necesitate de structura fonetică a cuvântului. De aceea nu se pot da, pentru limba română, reguli de accentuare.

Se pot face însă unele observații privitoare la locul accentului in limba romana, bazate pe cercetarea frecvenței diferitelor tipuri de accentuare.

Accentul din limba româna stă în mod frecvent pe una dintre ultimele două silabe ale cuvântului. De obicei, cuvintele terminate în consoană sunt accentuate pe ultima silabă (felinàr), iar cuvintele terminate în vocală sunt accentuate pe silaba penultimă (feméie). Atunci când ultimul sunet al cuvântului este a (cu excepția cazurilor în care a este articol, ca în casa), accentul cade pe ultima silabă (musacà, tremurà).

Cuvintele accentuate pe silaba antepenultimă sunt mai puțin frecvente, iar cele accentuate pe cea de-a patra silabă începând de la finală sunt extrem de rare: férfeniță, gǻrgăriță, gògoriță, làpoviță, lúbeniță, prépeliță, rǻzmeriță, șlboviță, vèveriță.

Sufixele limbii române sunt, în majoritatea cazurilor, accentuate; doar un număr mic de sufixe sunt neaccentuate. Câteva sufixe pot și accentuate și neaccentuate: -ete (foàmete / scumpète), -iște (cânepḯște / niște), -iță (copilḯță / bvoliță).

Un sufix în limba româna alcătuit dintr-un număr mai mare de silabe este de cele mai multe ori accentuat, în comparație cu un sufix alcătuit dintr-un număr mai mic de silabe. Astfe, sufixele formate din trei silabe sunt totdeauna accentuate.

Sufixele monosilabice sunt de cele mai mult ori neaccentuate.

Atunci când există forme duble de accentuare, limba literară preferă, în general, forma în care accentul este mai apropiat de finalul cuvântului. Astfel se va accentua: bolnàv, caractér, dumnica, dușmàn, fenomén, ianuàrie, lozncă, regizòr, sectòr, șervét (nu bòlnav, caràcter, dúminica, dúșman etc.)

Notă: Se va accentua însă în limba româna: călúgăriță, dòctoriță (nu călugărḯță, doctorḯță).

Accentul

În morfologia limbii romane, accentul are uneori rolul de a diferenția formele gramaticale: cǻntă – cântǻ. La prezentul indicativ, conjugarea a III-a diferă de conjugarea a II-a prin modul de accentuare: mérgem – tăcém. De aceea trebuie evitată accentuarea greșită, care duce la confuzia dintre cele două conjugări; deci se va rosti: bàteți, dúceți, fàceți, mergéți, prevedéți, tăcéți (nu bătéți, ducéți, făcéți etc.).

În aceste cazuri trebuie considerată ca normă următoarea regulă: la persoanele I și a II-a plural ale indicativului și conjunctivului prezent, precum și la persoana a II-a plural a imperativului, la conjugarea a II-a accentul stă pe sufixul conjugării (-e-), iar la conjugarea a III-a pe temă.

Morfologia numelui nu pune, în general, probleme din punctul de vedere al accentuării, deoarece accentul rămâne, la majoritatea cuvintelor, invariabil în cursul flexiunii (farmace, farmacei, farmacilor).

În scris, accentul cuvintelor nu se notează, de regulă. Notarea accentului, sub forma accentului ascuțit (´), este permisă în situațiile în care se simte nevoia de evitare a confuziei între cuvinte, forme sau variante omografe ca modéle – mòdele, încúie – încuié, ntim – intm.

Comments (7)

  • Petru

    |

    Cred ca ar fi mai potrivit ca accentul in limba romana sa respecte regulile de accentuare ale limbii de origine, limba latina.Adica accentul sa cada intotdeauna pe penultima vocala dintrun cuvant iar daca cuvantul se termina cu o vocala sau vocala dubla,accentul va pica pe penultima vocala.Binenteles cu cateva exceptii ale limbii romane si cred ca ar fi mult mai simplu sa retinem regula de accentuare a cuvintelor in limba nationala.
    Multumesc,

    Reply

  • moto.rase

    |

    Multumesc mult pentru tot! Mi-ati fost de ajutor! :)
    P.S: Daca am gresit corectati-ma!!!

    Reply

  • george.marin

    |

    Cuvantul “eu” contine triftong, nu ?

    Reply

    • bo-do

      |

      ma chiar asa cum un cuvant cu 2 litere sa fie triftong care inseamna 2 semivocale si o vocala de cel putin 3 litere intr-o silaba .chiar asa …vai de limba romana …dar nu-i nimic te informez eu ca acest cuvant ”eu„ are diftong nu triftong

      Reply

      • Alis

        |

        Gresit! Cuvantul este alcatuit din doua litere, e si u, dar din trei sunete, i,e si u. Nu pronuntam eu, ci ieu. Fiind alcatuit din 3 sunete, din care e este vocala si i si u semivocale, cuvantul contine triftong!!!!

        Reply

  • Mihaela10

    |

    Bine zis Alis,pentru ca lit. “e” are valoarea diftongului “ie” , iar impreuna cu “u” formeaza triftong.

    Reply

  • predus liliana

    |

    cum se pune corect accentul in cuvantul ucraina?

    Reply

Leave a comment