„Fortuit” vs. „Forțat”
„Fortuit” vs. „Forțat”
Zilele trecute, petrecând câteva ore într-o bodegă (local, mic, unde se consumă gustări și băuturi alcoolice – conform „Dicționarului universal ilustrat al limbii române”, vol. 2) de la marginea Bucureștiului, am asistat, fără să vreau – cum se știe, după câteva pahare volumul conversațiilor tinde să crească – la o discuție în cadrul căreia un ins îi explica, cu un patos pe care numai aburii alcoolului îl conferă, altuia cum cuvintele „fortuit” și „forțat” sunt în esență sinonime.
O greșeală des, mult prea des, întâlnită și nu doar după câteva beri. Dar să nu criticăm când putem explica:
fortuit, -ți, fortuită, -e a. (livr.) venit pe neașteptate; neprevăzut, întâmplător: această solidaritate de aspecte nu e fortuită. BL. [Din fr. fortuit, lat. fortuitus].
– conform „Dicționarului universal ilustrat al limbii române”, vol.4 (doiniță – gofrare)
în timp ce…
forțat, -ți, forțată, -e a. 1. făcut sau impus prin forță: majoritatea deținuților n-au fost totuși eliberați, ci transferați pe alte șantiere de muncă forțată. GHEȚIE; aterizarea forțată, aterizare impusă de împrejurări; 2. silit, nenatural, nefiresc: să nu facă deduceri pripite și forțate. EM.; râs forțat; 3. realizat printr-o acțiune violentă, printr-un efort: trecerea forțată prin mlaștină; marș forțat, v. marș; 4. deschis cu forța: ușă forțată. [V. forța].
– conform „Dicționarului universal ilustrat al limbii române”, vol.4 (doiniță – gofrare)