„Fortuit” vs. „Forțat”

Written by Website Admin on . Posted in Ortografia Limbii Romane

„Fortuit” vs. „Forțat”

 Zilele trecute, petrecând câteva ore într-o bodegă (local, mic, unde se consumă gustări și băuturi alcoolice – conform „Dicționarului universal ilustrat al limbii române”, vol. 2) de la marginea Bucureștiului,  am asistat, fără să vreau – cum se știe, după câteva pahare volumul conversațiilor tinde să crească – la o discuție în cadrul căreia un ins îi explica, cu un patos pe care numai aburii alcoolului îl conferă, altuia cum cuvintele „fortuit” și „forțat” sunt în esență sinonime.

O greșeală des, mult prea des, întâlnită și nu doar după câteva beri. Dar să nu criticăm când putem explica:

fortuit, -ți, fortuită, -e a. (livr.) venit pe neașteptate; neprevăzut, întâmplător: această solidaritate de aspecte nu e fortuită. BL. [Din fr. fortuit, lat. fortuitus].

– conform „Dicționarului universal ilustrat al limbii române”, vol.4 (doiniță – gofrare)

în timp ce…

forțat, -ți, forțată, -e a. 1. făcut sau impus prin forță: majoritatea deținuților n-au fost totuși eliberați, ci transferați pe alte șantiere de muncă forțată. GHEȚIE; aterizarea forțată, aterizare impusă de împrejurări; 2. silit, nenatural, nefiresc: să nu facă deduceri pripite și forțate. EM.; râs forțat; 3. realizat printr-o acțiune violentă, printr-un efort: trecerea forțată prin mlaștină; marș forțat, v. marș; 4. deschis cu forța: ușă forțată. [V. forța].

– conform „Dicționarului universal ilustrat al limbii române”, vol.4 (doiniță – gofrare)