Accentul tonic

Accentul tonic in limba românã

1) În limba românã accentul este liber (poate ocupa orice literã a cuvântului). De aceea el pote distinge cuvinte: companie (unitate militara) si companie (tovarasie, societate)sau de asemenea mai poate arata si forme gramaticale (indicativ prezent persoana a III-a: cânta si perfectul simplu persoana a III-a singular cânta

2) a final este:

– accentuat în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a III-a singular: tremura), în unele substantive feminine nearticulate terminate în -a sau -ea (cafea, musaca) si în unele adjective împrumutate : grena, lila

– neaccentuat când este articol hotarat (casa, musacaua)

– i si -u final sunt accentuati în unele imprumuturi: substantive (colibri, taxi, atu) si adjective : kaki.

– o final este:

  • neaccentuat în majoritatea cuvintelor în care apare: in-folio, radio;
  • accentuat în substantive si adjective mai recente: antihalo, halo, bordo, indigo,

3) Sufixele monosilabice sunt de cele mai multe ori accentuate (-al, -an, -ar, -as)

4) Substantivele provenite din infinitive lungi ale verbelor in -ea trebuie accentuate pe sufixprevedere.

5) În functie de uzul literar actual, normele actuale recomanda o singura accentuare la cuvinte precum: doctorita, calugarita, duminica

Se recomanda o singura accentuare la formele verbale ca:

-indicativul si conjunctivul prezent persoana a I-a si a II-a plural si imperativ persoana a II-a plural – accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a (tipul taceti)

– formele verbului a fi !sutnem, !sunteti

6) Accentul ramane in cea mai mare parte stabil in cursul flexiunii la marea majoritate anumelor:

Accentul este mobil insa la:

– substantivele: nora iar la plural nurori, sora iar la plurar surori

– la substantivele neutre terminate in -o intrate mai demult in limba romana (radio, zero)

În  flexiunea verbala, accentul este mobil (cazand pe tema sau pe desinenta) chiar la acelasi mod si timp: perfect simplu persoana a I-a singular adusei, persoana a I-a plural aduserem

7) Cuvintele polisilabice pot avea, pe langa accentul principal (accent forte) si un accent secundar, mai slab: aerodinamic, anteroposterior.

8) Unele nume romanesti de familie aparent asemanatoare trebuie accentuate diferit, in conformitate cu originea lor: Vasiliu, Rotariu

9) Trebuie evitata tendinta deplasarii accentului spre începutul cuvântului.

Comments (1)

  • paul

    |

    vreau sa vad niste pro[ozitiii

    Reply

Leave a comment