Scrierea cuvintelor compuse

Scrierea cuvintelor compuse în limba româna

În limba româna se scriu despărțite urmatoarele cuvinte care folosesc litere din alfabet:

  1. Prepozițiile compuse: de la, de lângă, de peste, de după, de prin, de pe, de către, de sub, pe la, pe lângă, pe sub, de pe la, de pe lângă etc.
  2. Locuțiunile prepoziționale: din cauza, față de, de față cu, din susul etc.
  3. Locuțiunile conjuncționale: ca și cum, pentru ca să, cu toate că, din cauză că, pentru că, de când, de pe când, până unde, până pe unde, ori de câte ori, după cum etc.
  4. Locuțiunile adverbiale: cu anevoie, de jur împrejur, până una alta, pe de o parte, de pe altă parte, pe ici pe colo, de dimineață, de afară etc.
  5. Numele proprii de localități compuse dintr-un substantiv urmat de un adjectiv, de un alt substantiv în genitiv, de un substantiv sau adverb cu prepoziție: Baia Mare, Gura Humorului, Bolintinul din Deal, Crăciunelul de Sua etc.

În limba româna se scriu cu cratimă (liniuță de unire):

  1. Substantivele comune compuse din două substantive în nominativ: câine-lup, zi-muncă, vagon-cisternă, mașină-unealtă, meșter-lăcătuș, redactor-șef etc.
  2. Substantivele comune compuse dintr-un substantiv și un adjectiv care precedă sau urmează substantivul: bună-credință, bună-cuviință, argint-viu; dintr-un substantiv în nominativ și un substantiv în genitiv: floarea-soarelui, gura-leului etc; din două substantive legate prin prepoziție: buhai-de-baltă, drum-de-fier etc., atunci când părțile morfologice își păstrează individualitatea morfologică (bunei-cuviințe, bunei-credințe, drumul-de-fier etc.).
  3. Nume proprii de localități compuse din două substantive în nominativ: Broșteni-Deal, Popești-Leordeni etc.
  4. Substantive compuse din verb + substantiv sau substantiv + verb: târâie-brâu, pierde-vară, gură-cască, Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne etc.
  5. Adjective compuse din două adjective întregi, cu sau fără vocală de legătură: literar-muzical, tehnico-științific (inclusiv din două adjective-nume de culori sau dintr-un adjectiv-nume de culoare și unul care arată nuanța: roșu-portocaliu, roșie-vânătă, galben-deschis, roșu-aprins)etc.; dintr-un adverb șu un adjectiv: așa-zis, sus-numit etc.; dintr-un substantiv și un adjectiv: nord-american, sud-american, vest-german etc.; din nouă adjective-nume de popoare sau numai dintr-o temă și un adjectiv de acest fel: englez-francez, franco-elvețian etc.

Notă: Adjectivele dacoromân, istroromân, macedoromân, meglenoromân se scriu într-un cuvânt în limba româna.

  1. Prepoziția compusă de-a din locuțiuni ca: de-a berbeleacul, de-a binelea, de-a bușilea, de-a curmezișul, de-a dreapta, de-a dreptul, de-a dura, de-a gata, de-a latul, (cu) de-a sila, de-a pururi și din numele de jocuri de-a puia-gaia, de-a uliul și porumbeii etc.

Notă: Se scrie însă (cu) de-amănuntul (de-amănântul fiind simțit ca format din amănunt).

  1. Locuțiuni adverbiale formate din adjectivul demonstrativ astă cu sensul „imediat precedentă” + substantiv: astă-vară, astă-primăvară, astă-noapte, astă-toamnă, astă-iarnă etc.
  2. Locuțiuni adverbiale formate din prepoziția după și un substantiv: după-amiază, după-prânz etc.

 În limba româna se scriu într-un cuvânt următoarele categorii de cuvinte:

  1. Pronumele, adjectivele și adverbele nehotărâte formate cu ori-, oare-, fie-: oricine, orice, oricare, oricând, oricum, oricât, oriunde etc., oarecine, oarece, oarecare, oarecând, oarecum, oarecât, oareunde etc., fiecare, fiece, fiecine etc., orișicine, orișice, orișicum, orișicât, orișiunde etc., fieștecare etc., oareșicare, oareșicum etc.

Notă: În limba româna se scrie însă: ori de câte ori, ori cu cine, ori de unde.

  1. Prepozițiile, conjuncțiile și adverbele compuse în care fuziunea părților componente e de mult desăvârșită: înspre, dinspre, despre, împotriva, împrejurul, înăuntrul etc., așadar, întrucât, fiindcă etc., dincolo, astfel, deasupra, alaltăieri, alaltăseară, astăzi, bunăoară, dedesubt, dinainte, dinapoi, dincoace, dindărăt, încpace, încolo, încotro, înăuntru, pretutindeni, câteodată, demult (în locuțiunile de demult, mai demult), deocamdată, deseară, deunăzi, niciodată, vreodată, totdeuna, uneori, alteori („odată, odinioară”, spre deosebire de alte ori „alte dăți”), devreme, laolaltă, deopotrivă, înadins, dinadins etc.
  2. Substantivele compuse în care părțile componente nu-și păstrează individualitatea morfologică: audiovizual, bunăvoință, bunăstare, Câmpulung, untdelemn (Gen.-Dat. art. bunăvoinței, bunăstării, Câmpulungului, untdelemnului) etc.
  3. Adjectivele compuse aparținând terminologiei tehnice, formate dintr-unul sau mai multe elemente care nu există independent în vorbire și unul care există și independent: balneoclimatreic, electromagnetic, electromecanic, electrotehnic, gastrointestinal, otorinolaringologic etc.

Comments (30)

  • joe

    |

    Buna ziua!
    As dori sa aflu cum se scrie corect: „operator calculator” sau „operator-calculator”; fiind vorba despre un operator de calculator.
    Afland raspunsul la intrebarea de mai sus, voi putea determina prin analogie care forma ar fi corecta: „creditor-de-incredere”, „creditor-incredere” sau „creditor incredere” – dorind sa fac referire la o persoana care imprumuta „incredere” (sub forma de credit) altora; deoarece expesia „creditor de incredere” ar face sa se inteleaga ca este vorba despre un creditor onest, considerat a fi cinstit si sincer.

    Multumesc!

    Reply

    • Anonim

      |

      ,,,,

      Reply

  • ciobanu' mioritic

    |

    Aveti o EROARE: cuvantul ” propii ” in fraza:

    În limba româna se scriu cu cratimă (liniuță de unire):
    Numele — propii —- PROPRII —- de localități compuse…etc

    Reply

    • Website Admin

      |

      Multumesc frumos pentru atragerea atentiei. Am modificar greseala. O zi buna!

      Reply

  • nicole

    |

    Buna ziua!
    Conform ultimelor modificari din DOOM, prepozitiile „intr-o/intr-un, dintr-o/dintr-un” se scriu corect cu cratima ori fara?
    Merci!

    Reply

    • Anastasia

      |

      Cu cratima, nici discutii nu-s 😉

      Reply

  • Moto.race

    |

    Hei!!! Cuv. „sau” este monosilabic, nu?

    Reply

    • rubin

      |

      da, este monosilabic

      Reply

  • Moto.race

    |

    Adina, daca ai mai multe intrebarii despre romana po-ti sa ma intrebi pe mine!!! Sa stii ca mai ma pricepp.

    Reply

    • Heidi

      |

      Daca te pricepi atat de bine, cum cunjugi verbul ”a putea” la pers. a II-a singular. 🙂 Multumesc.

      Reply

      • rubin

        |

        tu poti. tare mai este greu

        Reply

    • Anastasia

      |

      Serios? Ai scris „po-ti” cu cratima?

      Reply

  • Anonimul a-nal-fa-bet

    |

    „Kunva ave-ţi ideie dece nam loat bacu anu ăsta gen? Că io a-m scris chear moolte paginii!”

    Dak sint cinewa kre mai au intrebarii despre Rromana, poasa m-antrebe le stau la dizpozitsie gen!!! mam ai pricepp.

    Peste 80% dintre elevii romani sunt praf la limba romana. Mesajul este: Invata! Fii o exceptie pozitiva. Fii mandru ca esti mai educat decat altii si seamana in jurul tau educatie prin exemplu. Nu te numara printre cei multi, dar praf. Numara-te printre cei putini si buni.

    Reply

    • Website Admin

      |

      Imi este imposibil sa nu apreciez cele scrise de dumeavoastra. Va multumesc frumos pentru acest comentariu.

      Reply

      • eee

        |

        i+i e de la i

        Reply

      • gigi

        |

        porostiiii invie

        Reply

  • dea

    |

    i+i e de la i

    Reply

  • Cornel

    |

    Cum ar fi mai corect spus:
    1. Cum să pregătești o pizza de casă crocantă ;
    2. Cum să pregătești o pizza crocantă de casă și de ce ?

    Reply

    • Anastasia

      |

      In primul caz, iese c e crocanta casa, si nu pizza, dar corect e sa scrii ca in al doilea caz, conform regulii de aranjare a adjectivelor. Gindeste-te si la: 1. Cizme pentru dame din piele de crocodil sau 2. Cizme (ce fel de?) din piele de crocodil (pentru cine?) pentru dame. A doua varianta varianta e preferabila, deoarece nu suparam „damele” spunindu-le ca ele sunt din piele de crocodil. 🙂

      Reply

      • Anastasia

        |

        Am facut si eu unele greseli din cauza neatentiei 😀 Scuze

        Reply

  • Anonim

    |

    Inca o greseala in text: buna-cuvinta in loc de buna- cuviinta. iata pasajul:
    Substantivele comune compuse dintr-un substantiv și un adjectiv care precedă sau urmează substantivul: bună-credință, bună-cuvință, argint-viu;

    Reply

    • Website Admin

      |

      Va multumesc frumos pentru semnalarae greselii. Am modificat textul. O zi buna.

      Reply

  • Anonim

    |

    Miau dat cele mai bune raspunsuri

    Reply

    • O pisica

      |

      Miau face pisica… tu vrei sa spui „mi-au” …

      Reply

      • rubin ursu

        |

        🙂 🙂
        se vede cat de prost este

        Reply

  • Diaconu

    |

    Eu am cerut sufixul cuvantului vara

    Reply

  • Anastasia

    |

    Cum se scrie ”nemaiputand”? E legat, l-am scris bine? Multumesc

    Reply

  • ionel

    |

    Eu as propune ca toate limbile neolatine sa fie convertite in spaniola si, deocamdata, spaniola sa fie limba oficiala secundara, obligatorie din nastere. De fapt, as propune ca spaniola sa fie oficiala si obligatorie pe tot pamantul si singura limba internationala.

    Reply

  • Anonim

    |

    Sare de lamaie este subsrantiv compus.?

    Reply

  • Alexandra

    |

    Cuvântul „dimineata” este un cuvant compus?

    Reply

Leave a comment