Sufixe si prefixe din limba româna

Sufixul în limba româna

Sufixul este o îmbinare de sunete (litere din alfabet) sau un singur sunet care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi

Sufixele –ărie, -erie. Trebuie să se facă distincție între aceste sufixe, cel dintâi fiind legat de sufixul –ar: bere – berar – berărie (nu bererie), iar celălalt legat de sufixul –er sau independent: frizer – frizerie, loterie (nu frizărie, lotărie).

Sufixele  –ean, -eală, -eață. Sufixele –ean (fem. –eană, eancă), -eală, -eață se scriu și se pronunță cu ea după consoane, chiar după ș, j: ieșean, mureșean, blăjean, clujean (nu ieșan, mureșan, blăjan, clujan) ca și muscelean, greșeală, oblojeală (nu nu greșală, oblojală); roșeață (nu roșață).

După vocale, sufixele –ean, -eală se scriu și se pronunță ­–ian, -ială: buzoian, croială (nu buzoean, croeală).

Sufixele –ământ. Sunetul ă se păstrează și derivatele de la cuvintele a căror rădăcină se termină cu ș: îngrășământ (nu îngrășemânt).

În limba româna se scrie și se pronunță simțământ (nu simțimânt) și despărțământ (nu despărțimânt), dar fiind că aceste cuvinte s-au format (cu litere din alfabet) după modelul derivatelor de la verbele de conjugarea I: învățămâny, legământ.

Sufixele  –(ț)ie, -(ț)iune. Pentru scrierea și pronunțarea cu –(ț)ie sau cu –(ț)iune se va avea în vedere criteriu istoric și tradiția literară.

În limba româna se va scrie și se va pronunța achiziție, casație, discuție, explozie, iluzie, inflație, dar ficțiune, moțiune, natiune, pasiune.

Nu sunt recomandate formele acție, ficție, nație.

Numai când motivele semantice au despărțit cele două tipuri de cuvinte se vor folosi scrierea și pronunțarea cu –(ț)ie, cât și cu –(ț)iune: divizie (unitate militară) și diviziune (împărțire), reacție (chimică) și reacțiune (politică), porție (de mâncare) și porțiune (de teren), rație (alimentară) și rațiune (judecată).

Notă: Se pronunță –(ț)i-e (2 silabe), -(ț)i-u-ne (3 silabe), nu –(ț)ie (1 silabă), -(ț)iu-ne (2 silabe).

Prefixul în limba româna

Prefixul sau afixul reprezinta literele din alfabet sau grupul de litere, care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat cu forme gramaticale noi (nu este obligatoriu)

Prefixul ex- cu sensul „fost” este singurul prefix ale cărui derivate se scriu întotdeauna cu cratimă între prefix și cuvântul de bază: ex-director, ex-ministru.

Prefixul ne-, re-. Derivatele cu prefixele ne-, re- urmate de o temă care începe cu î– se scriu cu cratimă când vocala î este elidată: ne-nfricat (față de neînfricat), re-ntoarcere (față de reîntoarcere).

Prefixul în-. Prezența prefixului în- impune scrierea cu nn când se alătură cuvinte care încep cu n: înnoda (derivat de la nod), înnoi (derivat de la nou), înnora (derivat de la nor).

Când formează derivate de la cuvintele care încep cu b sau p, în- devine îm- prin asimilare: îmbolddi (de la bold), împărți (de la parte).

Se scrie înalt, înainte, înapoi (nu înnalt, înnainte, înnapoi), aceste cuvinte fiind compuse din în+alt, în+ainte, în+apoi.

Se scriu și se pronunță cu un singur n cuvintele în care nu se simte prezența cuvântului primitiv începător cu n: înăbuși, îneca, înota.

Prefixul în- și in- (i-). Se scrie și se pronunță încasa (nu incasa), dat fiind că acest cuvânt s-a format în limba română cu ajutorul prefixului în-. Se scrie și se pronunță incarna, intitula, nu încarna, întitula, pentru că sunt cuvinte împrumutate.

Notă: Se scrie imbold (nu îmbold), deoarece avem a face cu un cuvânt format după modelul lui impuls.

În unele cuvinte recente se rostește și se scrie greșit prefixul în-: înluminat / inluminat. Potrivit cu rostirea originară, acest cuvânt trebuie scris iluminat.

Prefixul între–. În limba româna se scrie și se pronunță întreprindere (nu intreprindere).

Prefixul con- și co-. Prefixul con- apare în concentățean, consătean și, cu schimbarea lui n în m prin asimilare, în compatriot, compătimi. Se scrie și se pronunță însă conațional, corupt (nu connațional, conrupt); din cauze fonetice con- a devenit co-, prefix existent și în derivate de la cuvintele începătoare cu vocală: coexista, coopera.

Prefixul des-. Prefixul des- devenit dez- în derivatele de la cuvintele începătoare cu b, d, g, v, m, n, l, r sau cu vocală. Se scrie și se pronunță deci: descoase, desface, deshăma, despărți, destroieni, dar: dezbrăca, dezdoi, dezgoli, dezveli, dezminți, deznoda, dezlega, dezrădăcina, dezamăgi, dezaproba, dezechilibra, dezuni.

Nota1: În derivatele de la cuvintele începătoare cu s, ș, j, prefixul des- s-a redus la de-: desăra, desărcina, deșela, dejuga. Se scrie și se pronunță dezice, dar deszăpezi, deszăvorî.

Nota2: În limba româna se scrie și se pronunță deschide, dezgheța, nu deșchide, dejgheța.

Prefixul  dis-. Se scrie și se pronunță dispreț (nu despreț), distructiv (nu destructiv), paralel cu disprețui, distruge.

Prefixul răs-. Prefixul răs- a devenit răz- în derivatele de la cuvintele începătoare cu b, d, g, j, n. Se scrie și se pronunță deci: răsalaltăieri, răscoace, răsfoi, răspăr, răsturna, răszice, dar răzbate, răzbuna, răzda, răzgândi, răzjudeca, răznepot.

Prefixul trans-. Prefixul trans- rămâne neschimbat, indiferent de sunetul începător al cuvintelor la care se atașează: transatlantic, transborda, transfigura.

Notă: În tranzitiv, tranziție, cuvinte neanalizabile, s-a produs transformarea lui s în z, normală înaintea vocalei.

Alăturarea prefixului trans- la cuvinte care încep cu s impune scrierea cu ss în derivate ca transsaharian, transsiberian, transsubstanțiere (dar nu și în transcrie).

Prefixul ante- și anti-. Trebuie să se facă distincție între aceste două prefixe, dintre care cel dintâi e legat de ideea de „înainte”, iar celălalt de „împotrivă”. Se va scrie și se va pronunța deci: antediluvian, antepenultim, dar antipoetic, antisocial, antitific.

Notă: În limba româna se scrie și se pronunță însă anticameră, potrivit cu forma acestui cuvânt în limba de unde a fost împrumutat.

Prefixul Formele negative ale perticipiului și gerunziului care au adverbul mai între prefix și verb se scriu într-un cuvânt: nemaiauzit, nemaipomenint, nemaivăzut, nemaiavând, nemaiștiind.

Prefixul Derivatele de la cuvintele compuse din abrevieri literale se scriu cu caratimă înaintea sufixului I.T.B.-ist.