Numelor proprii latinesti si grecesti

SCRIEREA NUMELOR PROPRII LATINESTI SI GRECESTI

Toate numele latinești și grecești vechi care nu au intrat într-o formă adaptată în uzul literar se scriu ca în limbile respective (cu rezerva transliterării alfabetului grec): Quirinius, Pyrrha.

Nota1: Numele latinești care apar în texte grecești vor fi folosite deci în forma lor latinească: Longus; numele grecești care apar în textele latinești vor păstra grafia din textul latinesc: Phaedimus.

Nota2: Numele latinești de persoană vor fi folosite în forma lor latinească ori de câte ori ele sunt enunțate în întregime (praenomen – nomen – cognomen – agnomen sau numai două dintre ele); Cezar, dar C. Iulius Caesar; OvidiuΜΜ, dar P. Ovidius Naso; Liviu, dar Titus Livius; Dioclețian, dar Imp. Caes. C. Aurelius Valerius Diocletianus Augustus.

Alfabetul grec se va translitera în felul următor (aici gasiti alfabetul român):

A α a
Β β b
Γ γ g, dar n înainte de velară
Δ δ d
Ε ε e
Ζ ζ z
Η η e
Θ θ th
Ι ι i
Κ κ c, dar ch înainte de e, i: Chere, Diche, Niche
Λ λ l
Μ μ m
Ν ν n
Ξ ξ x
Ο ο o
Π π p
Ρ ρ r
Σ σ, ς s
Τ τ t
Υ υ y
Φ φ ph
X χ ch
Ψ ψ ps
Ω ω o

´(spiritual aspru) se transcrie h; se transcrie rh-, iar ρρ sau ṕṕ se transcriu rrh.

Spiritul lin`, iota din diftongii impropii și accentele nu se transcriu.

Numele latinești și grecești vechi consacrate în uzul literar au fost incluse în Index.

Nota1: Un număr foarte redus de nume apar numai pentru a se evita pronunțări sau grafii eronate (Zeus monosilab; Iupiter, nu Jupiter etc.).

Nota2: În versuri, pentru ritm sau rimă, pot fi folosite, pe lângă formele din Index, și alte forme, originare sau consecrate în uz literar (Ahile și Ahil, Hecuba și Hecabe, Iupiter și Joe etc.).

Indexul de cuvinte nu cuprinde următoarele categorii de nume:

– nume de popoare: epiroți, lestrigoni, peligni etc. ;

– numele grupurilor de ființe mitice: coribanți, egipani, hamadriade, satiri, silvani; Eumenidele, Graiele, Harpiile, Heliadele, Moirele, Sirenele etc. ;

– patronimicele: Alcmronizi, Heraclid, -izi, Lagizi, Aleuazi, Atrizii = Agamemnon și Menelau, Alcidul = Hercule etc. ;

– numele triburilor antice: Acamantid, Hipotoontid etc. ;

– numele care intră în componența denumirilor geografice, reale sau mitice: Câmpiile Elisee, Câmpiile Flegree, Insulele Farmacuse, Lacul Meotic, Marea Mioritică, Stâncile Cianee etc. ;

– numele de sărbători: Bacanale, Tesmoforii, Panatenee etc.

Categoriile de nume de mai sus se adaptează scrierii românești, chiar dacă sunt derivate ale unui nume nemenționat în Dictionar – Index de cuvinte.

Titlurile operelor mai puțin cunoscute pot fi adaptate prin analogie (Eolicele, Focaida etc.).

Procedeele uzuale de adaptare grafică și fonetică în limba româna sunt următoarele:

– simplificarea geminatelor: Calliope > Caliope și a aspiratelor: Marathon > Maraton, Paphos > Pafos, la fel Rhodos > Rodos; valara aspiratp din grecește nu poate fi tratată la fel în toate situațiile: Archilochos > Arhiloh, Charon > Caron, Chersonesos > Chersones.

– monoftongarea diftongilor în i și e: Aisopos > Esop (ai rămâne însă când e redat așa și în latină, de exemplu Aiax), Cheiron > Chiron, Eileithuia > Ilitia, Oidipus > Edip, Praeneste > Preneste;

– înlocuirea lui υ (y) cu i: Scylla > Scila.

Trebuie evitată pronunțarea în hiat a diftongilor cu (Zeus monosilab) și au (August disilab; excepții: Epidaur, Minotaur, Plaut).

Grupul ea este diftong numai în terminația eea, altfel se pronunță în hiat: Enea.

În cuvintele latinești, i consoană se notează întotdeauna i, nu j: Seian, nu Sejan.

Numele feminine grecești și latinești terminate în –a și –e se declină ca în românește: Minerva, Minervei; Niobe, Niobei (ca Zoe-Zoei).

Pentru celelate se recomandă formarea genitiv-dativului de la tema cazurilor oblice: Artemis, Artemidei; Ceres, Cererei; Demeter, Demeterei; Dido, Didonei; Habrotonon, Habrotonei; Pallas, Palladei; Philocomasium, Philocomasiei; Venus, Venerei.

Există însă și substantive masculine și neutre, în special nume geografice, care, păstrând la nominativ forma originară, la genitiv-dativ pot avea flexiunea ca în limba română: Asopos, Asopului; Eurus, Eurului; Latium, Lațiului etc.; e preferabil însă perifraza: populția din Latium, adierile vântului Eurus etc.

De altfel, perifraza e singura soluție posibilă la numele feminine în –o și la unele în –is: poetei Safo, nimfei Calisto, frumoasei Calipso, parcei Lachesis, zeiței Nemesis etc.

Leave a comment