Apostroful

Apostroful în limba româna

Apostroful [ ‘ ] este singurul semn din limba româna exclusiv ortografic insa este destul de rar folosit in ortografia romaneasca actuala.

În limba literara, apostroful:

  • marchează, mai ales in stilul publicistic, în indicarea anilor calendaristici, absența accidentala a primei sau a primelor cifre. ex: ’89 sau ‘918

În constructiile cu prefixe de tipul ante-’89, post-’89, cratimapreceda obligatoriu apostroful.

  • se regăsește în unele împrumuturi din alte limbi (care are alta funcție decat cea din limba romana), cum sunt:

– substantive comune neadaptate ex: (five o’clock);
nume proprii straine de persoana ex: (O’Neill, D’Artagnan);
nume de firme straine conținând „genitivul saxon” ex: (Mc Donald’s) – care s-a extins, în mod abuziv sau glumeț și la unele nume de firme românesti.

Apostroful nu se utilizeaza în scrierea formelor literare ale cuvintelor românesti, ci noteaza realitați fonetice din vorbirea familiara, neglijentă, populară sau regională, în tempo rapid, ori deficienteț de rostinre ale unor vorbitori, apărând în utilizari contextuale ale cuvintelor (saru’mana pentru sarut mana).

In interiorul cuvintelor, apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc; la început de cuvânt este, bineînteles, precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfârsit de cuvânt este, firesc, urmat de blanc – inclusiv în cuvinte compuse sau locutiuni care se scriu în cuvinte separate (făr’ de, pân’ sa pentru făra de, pâna sa)

Comments (1)

  • daniel

    |

    imi place ortografia

    Reply

Leave a comment