Linia de dialog si pauza

Linia de dialog si pauza

Acelaşi semn de punctuaţie (-) în limba româna are două funcţiuni cu totul diferite: linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la o convorbire, iar linia de pauză marchează, ca şi alte semne de punctuaţie, pauza dintre diferitele părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii sau fraze.

Linia de dialog:

Domnul se uită lung la un pahar ce stă pe masă aproape gol, şi din care a băut impiegatul.

[-] Mă rog, dacă nu vă supăraţi, aveţi apă?
[-] Da.
[-] E rece?
[-] Potrivită.
[-] Nu-i puneţi gheanţă?
[-] Ba da.
[-] Aşa? Îi puneţi gheaţă?
[-] Fireşte!
[-] E flir… e firl? ăsta…
[-] Da, avem filtru.
[-] Monşer! te superi dacă te-oi ruga pentru un pahar de apă? CARAGIALE, O. II 35

Este greşită folosirea semnelor citării împreună cu linia de dialog, aşa cum apare în exemplul:

[-„] Bună vreme, măi băiete!” [-„] Mulţumim, voinic străin! ” EMINESCU, O. I 84

(Pentru situaţiile când pasajele în vorbire directă sunt încadrate între ghilimele.)

Linia de pauză se foloseşte în interiorul propoziţiei sau al frazei, pentru a delimita cuvintele sau grupul de cuvinte şi construcţiile intercalate sau apoziţiile explicative:

Moşneagul nostru [-] Ilie Aldea a lui Iona [-] era un om vechi. SADOVEANU, O. V 50

În acest exemplu, apoziţia explicativă poate fi despărţită de restul propoziţiei atât prin linia de pauză, cât şi prin virgulă.

Se preferă linia de pauză acolo unde construcţia intercalată are în interiorul ei una sau mai multe virgule. Topica inversă este astfel evidentă, pentru cititor, şi uşurează înţelegerea frazei:

Toate tipurile din comediile lui Caragiale [-] din cauza ocupaţiilor lor neserioase, adică fără legătură cu realităţiile adevărate ale vieţii [-] sufăr de această goliciune de suflet. IBRĂILEANU, S 66

Uneori construcţia explicativă este despărţită de restul frazei atât prin linia de pauză, cât şi prin virgulă. În astfel de cazuri, virgula e aşezată întotdeauna înaintea primei linii de pauză şi după cea de-a doua. Linia de pauză izolează construcţia explicativă de restul frazei, iar virgula are aici rolul de a despărţi anumite părţi de propoziţie sau propoziţii care ar fi fost despărţite prin virgulă chiar dacă nu ar fi intervenit construcţia explicativă:

Cât a ţinut calea [,-] vro şase ore [-,] guriţa nu î-a tăcut. ODOBESCU, III 173

În Iorgu de la Sadagura[,-] întâia manifestare critică a lui Alecsandri [-,] el a criticat aproape tot ce avea să critice în viaţa sa. IBRĂILEANU, SP. CR 142

De multe ori pauza creată de o atitudine afectivă a vorbitorului, de o intonaţie deosebită, este notată prin linia de pauză. Asfel în:

Bătrîna trecu înainte liniştită, pe nesimţite [-] o umbră. SADOVEANU, O. I 46

pauza aşezată înaintea unei explicaţii atrage atenţia asupra ei şi marchează totodată o schimbare a intonaţiei. Toate aceste funcţiuni nu le poate îndeplini, în cazul de faţă, virgula.

Uneori se pune linie de pauză înaintea unei comparaţii care nu e introdusă printr-un adverb (de obicei ca). Astfel de comparaţii se numesc asindetice:

Pe pod, morarul freca piatra: Barbă sivă, sprâncene de muşchi uscat, nasul [-] cioc de cucuvaie. GALACTION, O. I 47

Intervenţia autorului în cursul vorbirii directe în limba româna sau la sfârşitul ei se pune punct fie între virgule, fie între linii de pauză:

Hotărât [-] îmi zisei eu [-] că acest diavol de Magda nu mă slăbeşte nici în lumea aceasta. HOGAŞ, M. N 59

Las´ că l-am prins [-] mormăi Briceag, porning să tragă cu mai multă încredere. REBREANU, I. I 25

Folosirea liniei de pauză însoţite de virgulă în limba româna este nerecomandabilă în asemenea situaţii:

– Cam aşa, dar iar nu prea [,-] îmi răspunse munteanul. ODOBESCU, II 196

Se recomandă folosirea liniei de pauză după semnul întrebării sau al exclamării, când acestea se pun după un pasaj în vorbire directă şi sunt urmate de intervenţia autorului:

– Sărăcuş de maica mea! [-] strigă din băierile inimei Bisoceanul. ODOBESCU, II 189

Linia de pauză marchează, în construcţiile eliptice, lipsa predicatului sau a verbului copulativ:

În stânga [-] margine de păgure, până în râpa unui pârău. SADOVEANU, N. P 166

Linia de pauză se poate preceda o explicaţie, având aceeaşi funcţine ca două puncte:

– Cum te cheamă, măi copile? – Ca pe tată-meu [-] Călin. EMINESCU, O. I 84.

Comments (4)

  • Bogdan

    |

    Există un anumit simbol consacrat liniei de dialog în redactarea documentelor digitale?

    Obișnuiesc să folosesc următorul simbol: ”—”. Este preluat de pe pagina Wikipedia dedicată liniei de dialog, în limba română.

    Reply

  • HiPPi3

    |

    Linie de dialog — (Alt+0151)
    Linie de pauza – (Alt+0150)

    (pentru a nu fi asemănătoare)

    Reply

  • Pop

    |

    M-a ajutat dar nu atât de mult la cât mă așteptam eu💕💕💖💞😘😘😝😎

    Reply

  • Cristina

    |

    Multumesc foarte mult. Pentru mine, dialogul in limba romana este singurul perfect.

    Reply

Leave a comment