Parantezele ca semn de punctuatie

Parantezele patrate sau rotunde

Parantezele rotunde ( ) sau drepte [ ] în limba româna arată un adaos în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze.

Parantezele rotunde în limba româna cuprind o explicaţie, o precizare ori un amănunt, care îmbogăţesc înţelesul propoziţiei sau la frazei de care sunt legate. În acest sens, parantezele au aceeasi funcţiune ca linia de pauză sau virgulă, cînd acestea cuprind comunicării care explică sau întregesc propoziţia sau fraza în interiorul căreia se află:

Ca apărători ai originalităţii limbii şi literaturii, tot la popor [(] la limba, spiritul şi viaţa lui [)] şi la istorie [(]  la viaţa tecută şi la limba cronicarilor [)] trebuiau să se adreseze. IBRĂILEANU, SP. CR 94

Parantezele închid fie un cuvânt sau grup de cuvinte în limba româna, fie o propoziţie sau o frază:

Ziua strălucea ca o zi de primăvară şi malurile Oltului amestecau verdele cu galbenul şi cu roşul [(] cireşelor [)] în fel şi fel de potriviri măiestre. GALACTION,  O. I 263

Nastratin erau un hogea [(] dascăl sau învăţător [)]

Care a rămas de basmu până astăzi tutulor. PANN, N. H 3

Merseră şi ziu a treia şi în seara acestei zile [(] după ce rătăcoseră drumul şi nu-l mai găsiră decât o dată cu Argeşul [)] urcară încet-încet până la Piteşti. GALACTION, O. I 278

Uneori, explicaţia din paranteză este subtitlul sau titlul unei lucrări:

Din durerile lumii [(] Nuvele [)]. VLAHUŢĂ, O. A 93

Bâjbâind merse la patul lui, îşi aprinse lumânarea de la căpătâi, se descalţă… îşi scoase de sub pernă o carte, pe care abia o începuse [(]„Noua generaţie” de Turgheniev[)]. VLAHUŢĂ, O. A 106

Se pun între paranteze rotunde cuvintele sau propoziţiile care exprimă atitudinea vorbitorului faţă de cele spuse înainte:

Şi-n adevăr, Neculai Isac, căpitan de mazâli de la Bălăbăneşti [(] ce nume! ce titlu! ce gintă![)], face parte din spiţa acelor care în vremuri legendare ce băteau cu taurii şu cu leţii. IBRĂILEANU, S 15

În sfârşit, nu e numai un bărbat spiritual, inteligent şi umblat în lume [(] observi ce banală am devenit eu cu epitetele ?[)], dar pare să fie om activ şi cu iniţiativă. CEZAR PETRESCU, Î, II 67

L-am strâns încă o dată în braţe şi l-am lăsat să plece în fuga mare după o birjă şi un birjar, ai cărui cai semăna [(] sic [)] cu cutia. CARAGIALE, O. VII 526

În piesele de teatru se dau între paranteze rotunde indicaţiile scenice:

Ipingescu [(] către Spiridon, bătându-i din picior [)]: Urgent! [(] Spiridon iese degrabă în stânga. [)] CARAGIALE, O. VI 41

Eu am promis? [(] repde [)] când am promis? cui am promis? ţe am  promis? [(] aducându-şi deodată aminte [)] A! CARAGIALE, O. VI 169

Astfel de indicaţii referitoare la gesturile şi mişcările personajelor se dau între paranteze uneori şi în scrieri literare care aparţin altor genuri:

Şedeţi, băieţi… [(] noi, în picioare, nu ne mişcăm [)]… aveam şi eu un băiat… [(] în ochii lui două lacrimi [)]… ar fi fost acum ca tine… [(] şi arată pe nea Bănică [)]. DEVLAVRANCEA, H. T 281

În limba româna grupul de cuvinte sau propoziţiile închise între paranteze constituie o propoziţie (respectiv frază) de sine stătătoare din punct de vedere gramatical sau fac parte din aceeaşi propoziţie sau frază ca şi grupul sintactical cărui înţeles îl explică. În primul caz, cuprinsul parantezei e despărţit prin punct (semnul întrebării, semnul exclamării) atât de grupul sintactic anterior, cât şi de cel care urmează. Punctul (semnul întrebării, al exclamării) al doilea se pune înaintea ultimei paranteze.

Bunicul are mâinile pătate de puncte roşii, ca la păstrăvi. [(] Numele acela de peşte, care i-i drag, îi ţine minte bine Puiu [.)] SADOVEANU, O. III 236

În al doilea caz, între propoziţia sau fraza explicată şi adaosul curpins între paranteze nu trebuie să apară nici un semn de punctuaţie; altfel, legătura dintre cele două grupuri sintactice n-au mai fi exprimată şi grafic. De exemplu, în citatul următor, folosirea virgulei este incorectă:

Iată dovada instinctelor eroice de copil!… Coiful de cruciat [,] [(] pune coiful de cruciat pe cap[)], sabie cu lala de damasc [,][(] agită săbiuţa de tablă [)].. CEZAR PETRESCU, Î, I 201

Dacă fraza se încheie o dată cu explicaţia dintre paranteze, se pune punct (semnul întrebării, al exclamării) după ultima paranteză. Când fraza continuă, trebuie folosită virgula după ultima paranteză în toate situaţiile în care, dacă n-ar fi parantezele, s-ar pune virgulă:

Ştia de prima lui nenorocire [(] boala de care acum scăpase [)] [,] dar nu ştia de a doua [(] căsătoria de care nu putea să mai scape[)]. GALACTION, O. I 609

Parantezele drepte se folosesc cu scopul de a închide un adaos făcut de noi într-un text citat. Ele ajută deci la separarea spuselor noastre de ale altuia, ori de câte ori este nevoie să intervenim cu o lămurire:

[[]Oltul []] va continua să srească şi printre brazi, fără ca în acest timp totuşi vreun afluent să i se ivească pe maluri. BOGZA, C. O 89

Am găsit de cuvinţă să te poftesc [[]la praznic []] şi pe d-ta. CREANGĂ, P. 31

Se închid de asemenea între paranteze drepte cuvintele sau semnele de punctuaţie asupra cărora vrem să atragem atenţia cititorului (aşa cum s-a procedat în lucrarea de faţă):

Dl. Goe este foarte impacientat şi, cu un ton de comandă, zice încruntat[:] – Mam-mare, de ce nu mai vine? CARAGIALE, O. I 267

Comments (3)

  • Anonim

    |

    4677&

    Reply

  • zaza

    |

    1. … pentru ca am mers( nu stiu unde) sa intreb
    2. … pentru ca am mers (nu stiu unde) sa intreb
    Prima varianta e cea corecta daca observati diferenta..

    Reply

  • Nadia

    |

    Punctul 2 corect. Punctul 1 este greșit [(].
    Mulțumesc!

    Reply

Leave a comment