Punctul

Punctul in punctuatia limbii romane

Punctul din punctuatia limbi române marchează o pauza care se face în vorbire între propoziții sau frazele independente ca înțeles.


Punctul se foloseste la sfârșitul unor fraze de cuvinte sau expresii și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

In cele ce urmeaza veti vedea cateva exemple concludente pentru folosirea corecta a punctului in exprimarea scrisa cat si vorbita din limba romana.

Săniile proniră iar încet [.]¹ Frigul creștea o dată cu lumnina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeți [.] SADOVEANU, D.Î. 238;

Sfântul Petrea întrebă dinăuntru:
– Cine-i acolo?
– Eu [.]
– Cine eu?
– Eu [.] Ivan [.]
Și ce vrei?
– Tabacioc este?
– Nu-i [.]
-Votchi este?
– Nu-i [.]
-Femei sunt?

– Ba [.] CREANGĂ, P. 308

Punctul apare uneori și înaintea propozițiilor, cuvintelor sau a frazelor de cuvinte independente introduse prin conjuncția „și”, când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția și apare mai ales în stilul narativ.)

Domnița i-a dat cuvântul că așa are să fie [.] Și a venit și ziua nunții. GALACTION, O. I 173

Notă: Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi în care se fac pauze după fiecare propoziție, fragmentează fraza, punând punct după fiecare dintre propozițiile care o compun. Prin acest pocedeu se dă o mai mare importanță fiecărui membru al frazei, accentuându-se nuanța de independență.

Fărâmițarea frazei cu ajutorul semnului ortografic punct, în limba româna, apare atât în cadrul coordonării, cât și în cadrul subordonării.

În cazul coordonării, poate fi fragmentată fraza formată din două propoziții principale:

a) Bravo! răcniră mesenii din toate părțile, bătând din palme [.] Iar Zamfirița râdea înveselită lângă mine. SADOVEANU, O. III 97

sau din mai multe propoziții subordonate de același fel, care depind de aceeași regentă:

b) Eu mă duc așa cu nevasta asta[.] Să-i țin de urât[.] Să-i arăt unde-i casa comunei[.] Să aibă și ea un avocat ș-un martor. SADOVEANU, B. 190.

Punctul se mai poate folosi pentru orice subordonată care poate fi separată de regenta ei:

Uniți-vă pentru înfrățire și pace[.] Ca să aibă în sfârșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității. SADOVEANU, E. 32.

Punct din punctuatia limbii romane se folosește în următoarele situații:

Se pune punct după propoziții enunțative:

a)            independente:
Era liniște împărătească[.] GALACTION, O.I 167;

b)           două fraze alcătuite din propoziții enunțiative care se găsesc în raport de coordonare:

El sări din căruță, desprinse caii de pe lături și plecă spre mulțime[.] SLAVICI, O.I 215

c)            două fraze formate din propoziții enunțiative care se află în raport de subordonare:

Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam-mare, mamița și tanti Mița au promis tânărului Goesă-l ducă-n București[.] CARAGIALE, O. I 267

Punctul se pune la sfârșitul unei propoziții optative din limba romana sau la sfârșitul unei fraze de cuvinte alcătuite din propoziții dependente de o optativă, când tonul vorbirii nu este exclamativ:

Floricica macului,
jelui-m-aș și n-am cui[.] TEODORESCU, P.P. 279

După propozițiile dubitative enunțiative:

Vor fi fost fericiți în țara lor[.] SADOVEANU, N.P. 146

Punctul se pune, de asemenea, la sfârșitul unei propoziții imperative sau al unei fraze dependente de o imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru, care le atenuează caracterul imperativ:

Uracți în vârfuri de catarg
Și puneți steagul de plecare[.] MACEDONSKI, O.I 59;

Spune-ne povestea cu împăratul Măzăreanu[.] SADOVEANU, O, VIII 398;

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prisoa cea de brazde
Crengi plecate o ascund[.] EMINESCU, O.I 75.

Punctul se pune la sfârșitul unei fraze din limba româna, alcătuite dintr-o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate – întrucât până la sfârșitul frazei tonul exclamativ se pierde:

Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învârtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gânduri[.] DELAVRANCEA, H.T. 55

Punctul se pune la sfârșitul unei propoziții interogative indirecte:

Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage[.] CAMIL PETRESCU, P. 197

Notă: Unii scriitori pun câteodată punct și după o frază în interiorul căreia se găsește o propoziție interogativă directă:

Codrule, codruțule
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Și de când ne-am depărtat
Multă lume am îmblat[.] EMINESCU, O. I 123

Punctuatia aceasta e justificată de faptul că intonația interogativă a propoziției Ce mai faci, drăguțule? se pierde până la sfârșitul frazei. Cele patru propoziții care urmează sunt rostite pe un ton enunțiativ și, ca atare, e firesc ca după ele să se pună punct.

În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor și a frazelor care se află în paranteză, se disting două situații:

a)            Când paranteza intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză.

Numeralul cardinal își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) [.]

b)           Când o propoziției sau o frază se află în întregime în paranteză, punctul se pune în interiorul parantezei:

Unele substantive au o formă deosebită și pentru vocativul singular: în –e substantivele masculine și în –o substantivele feminine. (Alteori însă forma de vocativ este identică cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mamă[.])

Nu se pune punct după titlurile de cărți sau reviste, de opere literare, muzicale.

Nu se pune punct nici după formulele de adresare (în scrisori, cuvântări etc.); în asemenea formule, substantivele fiind în cazul vocativ, după ele se folosește virgula sau semnul exclamării.

Se foloseste punctul după următoarele abrevieri: abrevierile formate din prima literă de la începutul cuvântului (O[.]N[.]U[.], S[.]U[.]A[.]), precum și cele formate din prima silabă a cuvântului plus consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua (cap[.] pentru capitol, op[.] cit[.] pentru opera citată).

În aceste cazuri, punctul nu mai este semn de punctuație, deoarece nu marchează o pauză. El este un semn ortografic, pus în locul mai multor litere care nu se scriu.

Nu se pune punct după abrevierile formate din prima și ultimile litere ale cuvântului (d-ta), nici după abrevierile ca Tarom, Romarta, pentru că ele s-au asimilat substantivelor.

Fara punct se scriu și simbolurile și prescurtările în chimie, fizică, matematică (O, H, km, l, kg), ca și punctele cardinale (N, S, V, E), conform tradiției.

Comments (9)

  • Daniela

    |

    citez: „fara punct SE SCRIE SI SIMBOLURILE SI PRESCURTARILE”. Ultima fraza din textul dvs. Ar fi bine sa indreptati greseala.

    Reply

    • Website Admin

      |

      Multumesc Daniela, am modificat greselile.

      Reply

  • Anonim

    |

    bun

    Reply

  • Andra

    |

    Buna ziua! Va deranjez cu o intrebare, intrucat am starnit in grupul de prieteni o polemica si avem nevoie de lamuriri documentate: atunci cand folosim abrevierile la sfarsitul unei propozitii.. punem un singur punct ( Ana a intrat la S.N.S.P.A. ) sau doua puncte ( Ana a intrat laS.N.S.P.A.. ) ?! Multumiri anticipate!

    Reply

    • Bogdan

      |

      Nu sunt sigur dar cred ca se pun 2 puncte. Unul de la presurtare si altul de la incheiatul propozitie insa numai daca este urmata de o alta propozitie… cred.

      Reply

    • Mihai

      |

      Se pune un singur punct nu are rost sa pui 2 puncte

      Reply

  • Anonim

    |

    Mi-ar placea,ma doare un piciorus(ce semne de pct se oum ?

    Reply

  • Fernando

    |

    Știu astea asteptam să văd ce scrie pe internet

    Reply

  • Dan Doboseriu

    |

    a) Când paranteza intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză.

    Regula de principiu este ca orice propozitie incepe cu majuscula si se termina cu punct. Prin urmare , se intelege de aici ca punctul se pune inainte de deschiderea unei paranteze la sfarsitul propozitiei si nicidecum dupa semnul de inchidere a propozitiei , avandu-se in vedere ca mentiunile din paranteza nu fac parte practic din componenta propozitiei ci doar explica sau subliniaza (precizeaza) un anumit cuvant sau o anumita idee exprimata in interiorul unei propozitii , incheiate deja , potrivit reguluii principale, cu punct.

    Reply

Leave a comment