Semnele citării (ghilimelele)

Semnele citării (ghilimelele) din limba româna

Semnele citării sau ghilimelele („…” ori «…») sunt semne grafice care se întrebuinţează atunci când reproducem întocmai un text sau cuvinte spuse sau scrise de cineva.

Semnele citării se pun la începutul şi sfârşitul unei citări, închizând vorbirea directă:

A doua zi nepoată-sa îl găsi pe jumătate îngheţat. Abia putut să zică: [„] Leano, foc că mor[”] şi îi întinse un bănuţ de aur, închizând ochii. DELAVRANCEA, H. T 36

În această situaţie se disting mai multe cazuri de folosire a ghilimelelor, după cum propoziţia pe care o anunţă e aşezată la sfârşitul, la începutul sau înăuntrul vorbirii indirecte.

a)            Când reproducerea merge în continuarea cuvintelor care o anunţă, ea este precedată de două puncte şi începe cu majuscule.

Când după vorbirea directă se pune punct, semnele citării pot sta atât înaintea punctului, dacă vorbirea întervine în cursul unei propoziţii sau fraze, cît şi după punct, dacă vorbirea directă constituie o propoziţie sau o frază independentă:

Această stare socială e apoi caracterizată, cum constată şi Eminescu, [„] prin dezvălirea corpuţiei, lipsei de ruşine, de convingeri, de conştiinţă la partidele noastre politice [”]. IBRĂILEANU, SP. CR 200

Dacă vorbirea directă se termină cu semnul întrebării sau al exclamării, atunci ghilimelele se pun după aceste semne:

Suliţă se gândea la badea Ghiţă Botgros şi la păţania popii şi-şi zicea: [„] Uite ursita omului… Cine ştie dacă ne-om mai vedea![”] SADOVEANU, O. I 119

Au început să sforăie caii şi să-şi ciulească urechile înspre partea de unde venea zgomotul. Împăratul zice: [„] Ce să fie?[”] că nu se vede nici o mişcare în iarba înaltă a pajiştii. CARAGIALE, O. I 117

Cineva mă luă de mână şi-mi zise, sărutându-mă pe amândoi obrajii: [„] Iorgule, Iorgule, plângi, Iorgule, pe acela care nu se va mai întoarce![”] DELAVRANCEA, H. T 53

b)           Când cuvintele din limba românacare arată cui îi aparţine vorbirea direct stau după aceasta, semnele citării se pun imediat ce se termină vorbirea direct şi se separă de restul propoziţiei prin virgule sau pauză:

[„] Baba asta îmi cunboaşte taina[”], s-a mirat mezinul. SADOVEANU, N. P 49

[„] Bădiţă, ce livede e asta?[”] – îl întrebam, trecând pe nişte guşi de văi. ODOBESCU, III 173

c)            Dacă cuvintele care arată cui îi aparţine vorbirea direct se află în mijlocul acesteia, atunci aceste cuvinte se despart prin virgule sau pause. În acest caz nu se pun semnele citării înainte şi după intercalare:

[„] Şi asta-i o minune a vremii de-acum, gândea în sine călăreţul, ca şi minunea stelei ce a ieşit în cer; nu vrea să se-ntoarcă din crivăţ vântul cu nici un chip. Se vede că întâi trebuie să isprăvim lucrarea ce avem noi aici, la Iaşi…[”] SADOVEANU, N. P 375

Când reproducem un cuvânt în limba româna sau un grup de cuvinte care nu constituie o propoziţie, aceste cuvinte se pun între ghilimele:

De-mi zici [„] dragă[”], râd cu hohot,

Ascunzând obrajii mei. COŞBUC, P. 178

Răzăşul sta gânditor, luminat de foc şi aştepta răstimpul când [„] clopotul moşneagului[”], cum îi spunea el, conteneşte. SADOVEANU, N. P 180

Semnele citării se pun înainte şi după reproducerea unui text:

Frate-meu mă învăţase să citesc ca pe apă în cartea de citire. La [„] când Cima lui Caragea se răspândea orăşenii prin sate şi sătenii prin pustii[”], nu m-ar opri nimeni din turuială. DELAVRANCEA, H. T 90

Semnele citării pot exprima ironia faţă de cel care foloseşte cuvântul sau grupul de cuvinte reprodus:

Prietenii ţin să afle pentru care afacere [„] foarte serioasă[”] a venit în capitală munteanul lor. CARAGIALE, O. II 44

Se pot închide între semnele citării cuvintele din limba româna asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, să atragă atenţia în mod deosebit sau să le dea o mai mare importanţă decât au în realitate:

Brânzovenescu. – Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică [„] noi[”], partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu ştim… CARAGIALE, O. VI 101

Se pot pune între semnele citării titlurile operelor litirare, artistice sau ştiinţifice şi ale publicaţiilor, atunci când aceste titluri sunt reproduse într-o frază:

Eram în gimnaziu cînd am citit primele poezii ale lui Eminescu şi fantastica lui nuvelă, [„] Sărmanul Dionis[”]. VLAHUŢĂ, O. A 441

În lucrările de lingvistică se obişnuieşte ca traducerea, sensul unui cuvânt, să se dea între ghilimele:

Aceste nume de locuri au la bază cuvintele româneşti dohotar care înseamnă [„] meşter care extrăgea prin distilare dohot (păcură, catran), din lemn de mesteacăn sau alţi copaci[”], şi dohotărie, [„] instalaţie primitivă, o simplă groapă pentru distilarea dohotului[”]. STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE, 1954, nr. 1-2, p.27

Când în cadrul unui citat intervine un alt citat, este nevoie de două rânduri de ghilimele. Pentru o mai mare claritate, e bine ca în astfel de cazuri să se folosească ambele feluri de ghilimele, şi anume ghilimelele «…» se aşează în interiorul textului cuprins între ghilimelele „…”:

[„] Spiritul i-a rămas limpede până la urmă. [«]M-au uitat prietenii![»] spunea cu amărăciune celor puţini care-şi petreceau câteodată timpul lângă suferinţa lui. [«]Sun ocupaţi: ce să-şi piardă vremea cu un bolnav![»] adăuga apoi singur, cu tristeţe [”]. M. SEVASTOS, Amintiri de la „Viaţa românească”, 1956, p. 312.

Comments (18)

  • Mircea

    |

    Am câteva nedumeriri legate de plasarea unor semne de punctualitate. Am observat la mai multe subtitrări ale unor filme, dar și la anumite postări de pe internet, că:
    – semnele citării, atât de început, cât și de sfârșit, sunt amplasate în partea superioară a citatului;
    – semnele întrebării și exclamării sunt amplasate la un spațiu față încheierea propoziție sau frazei.
    Sunt cumva noi reguli, privind aceste semne de punctuație, despre care nu am auzit încă?

    Reply

    • Mircea

      |

      Sper ca greșeală comisă la începutul comentariului meu (semne de „punctualitate”) să fie acceptată cu îngăduință. Graba mi-a stricat treaba!

      Reply

  • Marius

    |

    bv bv!ma bucur ca se mai ocupa tinerii si de lucruri bune.

    Reply

    • Website Admin

      |

      Multumesc frumos. In limita timpului disponibil mai facem si ceva constructiv…

      Reply

      • Niku

        |

        Ma scuzați ,pot veni cu careva indreptari ce tin de greșeli contextuale din textul de mai sus observate?
        „b) Cand cuvintele din limba romana[&nbsp- lipseste] care…” si ma jos putin „Baba asta imi cunoaste [cubnoaste este scris] taina…” .

        Reply

  • Korki

    |

    Denumiri de sărbători, se iau în ghilimele?

    Reply

    • Stefan

      |

      Nu.

      Reply

  • July

    |

    Am o întrebare, vă rog: ce se întâmplă dacă cităm un fragment în interiorul unui alt citat? Care este ordinea semnelor de punctuație de la final? Ma jos un exemplu pentru această întrebare.

    Și mi-a spus: „Nu mai vreau să merg la școală. Nu îmi mai place doamna <>.”

    Punctul este corect pus?

    Merci anticipat!

    Reply

  • HiPPi3

    |

    July, in exemplul tau nu exista citat in citat.
    Corect ar fi asa.

    „Si mi-a spus: «Nu mai vreau să merg la școală. Nu îmi mai place doamna.»“

    De asemenea: „Nu imi mai place.“ se scrie de obicei contras: „Nu-mi mai place.“

    Reply

  • HiPPi3

    |

    Korki, denumirile sărbătorilor nu se scriu intre ghilimele.

    Reply

  • HiPPi3

    |

    Felicitări pentru site 🙂

    Reply

  • Paula

    |

    Utilizarea ghilimelelor oscileaza in denumirea unor institutii publice: Colegiul National „Gheorghe Lazar” (www.cngl.eu); Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi (www.universitati.ro); Spitalul Clinic Dr. Cantacuzino; Spitalul Clinic Malaxa; (www.cmb.ro); Stadionul National „Lia Manoliu” (www.gandul.info); dar , aceeasi denumire, fara ghilimele (www.stadionul-national.ro) etc. Nu vad reglementari ortografice care sa se refere la astfel de cazuri si, pare-se, fiecare scrie cum il taie capul (inclusiv in forurile oficiale). Cum e de fapt corect si unde gasim referirea?

    Reply

  • Constantin

    |

    Dragi colegi,

    În primul rând, vă mulțumesc că ați creat această resursă utilă pentru referință, atunci când nu ești sigur în cunoștințele rămase de la școală.

    Întrebarea mea este dacă știți vreun site, resursă, carte orice sursă care ar povesti despre istoria tipograficii românești, din care tradiție s-a inspirat, cum a evoluat în timp și din ce cauză au apărut anume așa reguli de punctuație.

    Mulțumesc mult!

    Reply

  • Monica

    |

    Eu stiu ca este corect ca denumirea unei organizatii sa fie trecuta intre ghilimele. Asadar, voi scrie, de exemplu, Manastirea „Steluta”.
    Va rog sa-mi spuneti cum procedez daca vreau sa scriu despre un proiect care vizeaza aceasta manastire.
    Proiectul „Manastirea Steluta”?
    Sau proiectul „Manastirea <>”?

    Reply

  • liliea

    |

    Bradul e in podobit

    Reply

  • Emil Butnarasu

    |

    am un citat lung si scriu doar inceputul si sfarsitul. procedez astfel:
    „buna seara! …. (…) … deja am terminat”
    sau doar folosesc … ?

    Reply

  • Cristina G.

    |

    Foarte folositor. Mulțumesc frumos.

    Reply

  • George ROCA

    |

    Of, of! Sunt foarte confuz! De ani de zile redactez articolele altora pentru revistele unde sunt redactor! Si totusi am o naintelegere… Poate o putem lamuri impreuna. Ghilimelele (sau „semnele citarii” – ce notiune gresita!) restrictioneaza (oare) folosirea lor pentru a delimita (de text, desigur!) titluri de carti, sau reviste (etc.) Eu intru in pacat… si le pun pentru titluri… deoarece confuzia e mai mare si creeaza mari probleme de intelegere citilrului. EX. „Formarea mea ca profesoară m-a influenţat şi am scris cărţi de călătorie, combinând informaţia cu romanul de ficţiune, ca: Jurnal de vacanţă, Prin luminile din Ţara Luanei, Paris, mon amour, Croazieră pe Mediterana, Bucureşti dragostea mea, Imigranta, Felicia,…” Puteti sa imi delimitati (precis!!!) care sunt titlurile lucrarilor expuse mai sus!? Cred ca domnii de ;a „Iorgu Iordan” ar trebui sa se ocupe mai responsabil de aceasta problema… Mai ales ca nu se mai respecta (inclusiv pe net) prezentarea titlurilor cu litere italice! Ce ziceti!?

    Reply

Leave a comment