Virgula, bat-o vina

Written by Website Admin on . Posted in virgula

Când nimic nu este mai important decât virgula…

Era în copilărie – probabil în primii anii de școală – pe înserat – că numai atunci ajungea tata acasă și-mi putea spune poveștile ce mă făceau să râd cu lacrimi și pe care, mai târziu, le repetam cu o mândrie de nedescris oricui era dispus să asculte – când am aflat pentru prima oară de importanța virgulei.

Prea multe veri și ierni, s-au scurs de-atunci, dar chiar și-acum îmi amintesc cum vocea tatei îmi spunea: „Să se ierte nu se poate să se condamne la moarte…”. Și cum apoi, observându-mi nedumirirea  – nu vedeam ce treabă are o condamnare la moarte cu lecția de gramatică – mi-a explicat cum virgula, mititica de ea, ținea în mâinile sale invizibile, soarta unui om. În funcție de unde era ea așezată, „Să se ierte nu se poate[,] să se condamne la moarte…” sau „Să se ierte[,] nu se poate să se condamne la moarte…”, eroul poveștii era fie condamnat, fie salvat.

 Așa și în textul de mai jos, care a fost propus unui grup de 25 bărbați și 25 femei, în cadrul unui experiment sociologic. Chiar dacă rezultatul nu este tot la fel de crucial, virgula, sau mai exact poziția acesteia în propoziție, face toată diferența…

 „Dacă bărbatul ar ști realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe.

 Voi unde ați poziționa virgula?!

Comments (2)

  • Maria

    |

    „Dacă bărbatul ar sti realmente valoarea pe care i are femeia(,) ar merge in patru labe” .. Pun virgula dupa femeia pentru ca sunt femeie 🙂
    Insa un bărbat sigur o va aseza dupa „are” 😉

    Reply

  • iulia

    |

    „Prea multe veri și ierni, s-au scurs de-atunci, dar”… Ca tot era vorba de virgule, e una in plus aici, inainte de predicat (dupa „ierni), care nu are ce cauta acolo.

    Reply

Leave a comment